/ Diverse view 3531

Pe lângă faptul că era numit grânarul Uniunii Sovietice, teritoriul Republicii Moldovei era cunoscut și datorită zecilor de fabrici, sutelor de mii de muncitori și produselor care ajungeau pe întreg teritoriul URSS-ului. Însă, după aproape trei decenii de independență, Republica Moldova a ajuns o țară cu o industrie decăzută și cu uzine lichidate sau date în arendă. Chiar dacă nu am avut acces în toate fabricile la care am mers, în acest proiect fotografic ne-am propus să arătăm ce a mai rămas din cele mai mari fabrici localizate în capitală.

Întreprinderile, care în timpul Uniunii Sovietice erau specializate în producerea de electronică și piese pentru tehnica militară, de aparataj de precizie, dar și produse civile au rămas doar o amintire. În ultimii ani, pe teritoriul lor, găsim oficii, magazine și doar pe o mică parte a acestor foste zone industriale se mai produce ceva.

„Alfa” este o mare uzină din Chișinău care a avut un profil civi și este localizată în sectorul Buiucani, pe adresa bd. Alba-Iulia 75. Chiar dacă este o uzină relativ nouă, dată în exploatare în 1976, a reușit până la destrămarea URSS-ului să producă și să comercializeze pe teritoriul întregii Uniuni sute de mii de televizoare de înaltă calitate. Aceste televizioare aveau un nou format și ofereau o imagine color, făcând astfel o revoluție tehnologică în domeniul producției de din această categorie.

Pe lângă producerea acestora, se spune că în una dintre secțiile de pe teritoriul uzinei erau fabricate componente pentru tehnica telefonică militară, iar producție care era strict secretă. De asemenea, în timpul războiului de pe Nistru, dar și în perioada ce a urmat, în buncărele fabricii era păstrat armament, printre care mine, grenade și mitraliere. În anul 2005 fabrica „Alfa” a intrat în proces de insolvabilitate, iar astăzi cea mai mare parte a platformei industriale este ocupată de magazine, oficii ale unor mari companii, restaurante, o universitate privată, dar și un centru comercial. Totuși, în câteva secții se mai produc televizoare, mașini de spălat, aragazuri, frigidere și alte electrocasnice de către producătorul S.A. „Tebas”.

În alt capăt al Chișinăului, pe strada Decebal, se află uzina „Sigma”, mai bine spus, ce a rămas din aceasta. În anul 1963 aici a fost deschisă fabrica „ЛУЧ” n.red: Luch), care ulterior și-a schimbat denumirea de mai multe ori fiind numită Fabrica Tehnicii de Calcul „50 de ani ai URSS” (Завод Счетных Машин имени „50-летию СССР”) dar și „Șciotmaș” (Счетмаш). Din 1995 aici se află S.A. „Sigma”. Uzina era specializată în producerea tehnicii de calcul cu destinație specială, aici fiind produse computere de bord pentru rachetele balistice, avioanele SU și MIG, dar și pentru stația spațială sovietică MIR. În anii '80 ai secolului trecut, aceasta a fost prima întreprindere care producea calculatoare personale de model IBM. A fost una dintre cele mai mari întreprinderi sovietice din Chișinău, fiind întinsă pe aproximativ 5 hectare și având cândva peste 8 mii de lucrători. Însă, în prezent, aici se află doar centre comerciale, o sală mare de sport, oficii ale unor companii, un tir. Mai mult ca atât, începând cu luna trecută pe cea mai parte a teritoriului ocupat anterior de secțiile de producere, a început construcția unui complex locativ. „Sigma” a rămas doar în blocul administrativ, care este și el arendat de numeroase companii.

La distanța de un perete de la secțiile de producere a uzinei „Sigma” se află uzina „Signal”, unde se produceau atât componente civile cât și militare. Din păcate nu am reușit să vorbim cu foștii lucrători, nici să găsim mai multă informație despre uzină, dar cunoaștem că a fost o fabrică de componente electronice utilizate la sisteme militare, iar începând cu anii '80 ai secolului trecut aici se produceau calculatoare destinate amatorilor de jocuri electronice.

Întreprinderea „Topaz” şi-a început activitatea în anul 1978.  În calitate de întreprindere ce aparținea Ministerului Industriei de Apărare a URSS, întreprinderea era specializată în fabricarea de serie mică a unor unități speciale de dispozitive de computing și microelectronică destinată producției de profil militar. Este una dintre puținele companii care lucrează până în prezent, îndeplinind funcția pentru care a fost fondată. În 2002 o parte din acțiunile S.A. „Topaz” au fost cumpărate de grupul rus „Saliut”, care produce motoare pentru avioanele militare ruse, astfel fiind transformată într-o companie moldo-rusă. În același timp, aici se mai produc și alte utilaje electronice și agricole. Chiar și așa, unele porțiuni ale uzinei au fost cumpărate de mari rețele comerciale.

Tot în sectorul Buiucani al capitalei găsim un alt teritoriu industrial imens. În prezent, cea mai mare parte din el este arendată de mai mulți producători din Chișinău. La Uzina de Tractoare din Chișinău (Кишинёвский тракторный завод), între anii 1962 și 2005, au fost produse 257 635 de tractoare. Istoria întreprinderii își are începutul în 1945, când aici a fost creată o uzină de reparație a motoarelor sub forma unor ateliere meșteșugărești. În 1958 este deschisă uzina de producere a pieselor de rezervă pentru automobile cu denumirea „Avtodetali” (n.red: autodetaliu), iar în septembrie 1962 din uzină a ieșit primul tractor moldovenesc de model T-50B. Tot aici se produceau radiatoare electrice pentru încălzirea apartamentelor. Ultimul tractor a fost produs în anul 2005, urmând câțiva ani de stagnare, iar în 2011 Guvernul Republicii Moldova a decis fondarea Parcului Industrial „Tracom”, care urmează să se dezvolte pe parcursul următorilor 30 de ani pe cele 32 de hectare, care cândva au aparținut uzinei de tractoare. Astfel, în locul unde acum 30 de ani activau aproximativ 5 mii de lucrători și se produceau zilnic 40 de tractoare au rămas doar zeci de construcții ruinate.

În sectorul Botanica se află ÎS „Uzina de Bijuterii Giuvaier”. Fiind foarte activă în timpul URSS, în anul 2016 aceasta a fost scoasă la vânzare. Potrivit organizatorilor licitaţiei, 100% din acţiunile întreprinderii aparţin statului, totodată, uzina nu funcţionează de ani buni şi este în proces de insolvabilitate.