/ Diverse view 939

Mierea este un aliment natural, de origine atât animală, cât şi vegetală, extrasă de albini din nectarul florilor sau mană. În afara sau în interiorul organismului albinei, acest produs este îmbogăţit cu substanţe proprii şi depozitat în celulele fagurilor, constituind principala hrană a populaţiei din stup.

Istoria mierii de albine arată că utilizarea ei ca aliment, fiind prima substanţă dulce folosită de om, datează de 3000 de ani î.Hr. Pe lângă proprietățile sale incredibile și gustul delicios, mierea este considerată singurul aliment care nu se strică.

Mierea este foarte hrănitoare și are o valoare biologică şi calorică foarte înaltă. S-a stabilit că sub aspect caloric, un kilogram de miere echivalează cu 1,450 kg pâine, 2,370 kg carne de vită, 3,930 kg carne de peşte, 4,7 litri lapte de vacă, 6 kg mere sau 50 ouă.

Tipuri de miere de albine

Există mai multe tipuri de miere, fiecare fiind înzestrat cu anumite beneficii și proprietăți:

Mierea polifloră este considerată cel mai complex tip de miere ca acţiune terapeutică. În ea se conține nectarul de la câteva zeci, dacă nu sute, de specii de plante medicinale, produsul având ceva din proprietăţile terapeutice ale fiecăreia dintre ele.

Mierea de salcâm e bogată în fructoză şi în oligoelemente (crom, cupru, iod, fier, zinc, fluor) şi are un gust foarte plăcut. Ajută în cazul afecțiunilor gastro-intestinale sau de digestie. Este recomandată şi diabeticilor, pentru că are un indice glicemic scăzut.

Mierea de tei se consideră că are aroma cea mai plăcută şi cea mai puternică dintre toate varietățile. Este recunoscută drept un calmant natural, un somnifer și un anafrodiziac.

Mierea de mană este unicul tip de miere care nu provine din nectarul florilor. Aceasta are două surse: secreţiile dulci ale arborilor și excreţiile dulci ale afidelor (un tip de insecte mici). Are proprietăţi laxative mult mai puternice decât celelalte varietăți, are efect antiinflamator asupra tubului digestiv, favorizează eliminarea toxinelor din corp. De asemenea, posedă proprietăţi energizante şi revitalizante. Mierea de mană are o culoare mai închisă, maronie.

Mierea de rapiţă are o consistenţă aparte, fiind mai puţin dulce, și având un miros specific. Are proprietăţi antibacteriene, ajută la scăderea colesterolului, la regenerarea şi menţinerea elasticităţii pereţilor vasculari. Are conţinut mare de glucoză și se zahariseşte cu ușurință. Conţine oligoelemente, mai ales calciu şi bor, de aceea e bună în cazurile de osteoporoză.

Mierea de floarea-soarelui are un gust plăcut şi e ideală pentru scăderea nivelului de colesterol „rău“. E bună contra durerilor de stomac şi alungă stările de oboseală.

Mierea de conifer (de molid sau de brad) este foarte rară, randamentul de culegere al albinelor fiind destul de mic. Are proprietăţi excepţionale asupra plămânilor şi sistemului respirator, precum și proprietăţi antiinfecţioase, expectorante, antitusive şi, atunci când este consumată cu tot cu fagure, bronhodilatatoare.

Mai putem evidenția mierea de zmeură, de mentă, de lavandă și mierea din diverse flori de câmp.

De ce mierea de mai este considerată cea mai benefică?

Mierea de mai este o varietate a mierii naturale de albine deosebit de apreciată pentru proprietățile sale nutritive. Este cel mai timpuriu tip de miere, fiind obținută, de obicei, de la mijlocul lunii mai până în prima decadă a lunii iunie, din flori de salcâm, pomi fructiferi și din flora spontană de primăvară. Aceste tip de miere albinele îl extrag dintr-o mare varietate de plante, astfel încât produsul este considerat a fi unul mai sănătos și mai bogat în substanțe nutritive. Conține o varietate de săruri minerale aromatice, oligoelemente și alte substanțe. Acesta este motivul pentru care mulți oameni consideră mierea de mai a fi cea mai valoroasă. În Moldova, cea mai populară miere de primăvară este mierea de salcâm.

Mierea de salcâm timpurie este considerată specială datorită unei prezențe abundente de arome și gusturi florale, dar și datorită texturii fine. Este unica miere care rămâne lichidă pe o perioadă de peste un an, fiind un tonic general, care calmează tusea și poate fi folosită la tratarea asteniei și nevrozelor. Conține vitaminele B1, B2, B6, B12, enzime, flavonoizi, compuși aromatici, fitohormoni, acizi organici (lactic, oxalic, citric, malic). Are un conținut de fructoză mai mare decât al celorlalte tipuri de miere, având pH-ul 4. În total, mierea de salcâm conține peste 400 de substanțe. Mierea de mai are o culoare galben-roșiatică deschisă, iar în forma cristalizată culoare capătă nuanțe de galben pal.

Mierea de mai se consideră benefică și în perioadele de suprasolicitare intelectuală, îmbunătățind memoria. Datorita conținutului bogat de polen, prin consumul constant de miere de primăvară, se previne demineralizarea oaselor. Mierea de mai îmbunătățește și elasticitatea vaselor sangvine, prevenind apariția colesterolului.

Mierea de primăvară formează cristale foarte fine și având o consistență untoasă, fapt pentru care este preferată de mulți consumatori unsă pe pâine. Sub forma cristalizată, mai poate fi folosită pentru hidratarea și curățarea pielii de celulele moarte.

sursa foto: mirovyxa.ru