/ Diverse view 511

Dragobetele este o sărbătoare veche, înrădăcinată în spațiul românesc, având ca origine mitul despre iubire. Își are rădăcinile în tradițiile dacice, bazându-se pe credința într-un zeu al dragostei, a cărui cinstire marca simbolic venirea primăverii. Este o sărbătoare, redescoperită relativ recent și popularizată pentru a fi o alternativă Sfântului Valentin, însă informaţiile păstrate până astăzi despre Dragobete sunt puţine, împrăştiate și oarecum, controversate.

Origini și etimologie

Dragobetele (care mai era numit şi Năvalnicul sau Logodnicul Păsărilor) era un zeu tânăr al dacilor, care era sărbătorit în Muntenia, Dobrogea, Oltenia, Transilvania și Moldova. Dragobetele poate fi identificat cu Amor (sau Cupidon) – zeul dragostei, în mitologia romană sau Eros - în mitologia greacă. În unele tradiţii este numit Cap de primăvară, Cap de vară, fiu al Babei Dochia sau cumnat al eroului vegetaţional Lăzărică. Însă, spre deosebire de poznașul Cupidon sau Eros, cu săgețile lui, Dragobetele nostru este un simbol al masculinității, al iubirii mature, un fel de Făt-Frumos care cucerește inimi.

Etimologia cuvântului a fost dezbătută de numeroși etnologi și filologi, propunându-se diverse explicații pentru originea sa. Unele teorii spun că cuvântul Dragobete provine din derivarea cuvântului „drag-dragul”(din limba slavă), iar etnograful Marcel Lutic de la Muzeul de Etnografie și Istorie Naturală al Moldovei consideră că majoritatea denumirilor legate de Dragobete provin de la „Aflarea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”, sărbătoare religioasă celebrată pe 24 februarie. Alți specialiști consideră că denumirea provine de la cuvintele dacice „trago” - țap și „pede” - picioare, acestea transformându-se, în timp, în drago, respectiv bete.

Pe ce dată sărbătorim Dragobetele

Potrivit cercetătorului Ion Ghinoiu, autor al volumului "Zile şi mituri", în satele românești, până la jumătatea secolului al XX-lea, Dragobete era sărbătorit pe 24 şi 28 februarie sau pe 1 şi 25 martie, sărbătoarea simboliza venirea primăverii, ziua când natura se trezeşte, când ursul iese din bârlog, iar păsările încep a căuta unde să-și facă cuiburi. Dragobetele tradițional se sărbătorește pe 24 februarie, însă specialiștii în folclor și etnografie susțin că sărbătoarea se află „în preajma zilelor Babei Dochia și a echinocțiului de primăvară. De aceea, mulți spun că luna martie sta sub semnul Dragobetelui și este strict legată de Mărțișor. O legendă frumoasă despre legătura dintre Dragobete și Mărțișor, o puteți citi aici.

Pictură: Dragobetele de Otto Constantin

Drgobetele. Pictură. Autor: Otto Constantin

Tradiții și obiceiuri

După modelul păsărilor, fetele şi băieţii se întâlneau să sărbătorească Dragobetele, pentru a avea parte de dragoste pe parcursul întregului an. Dacă timpul era favorabil, fetele şi flăcăii, îmbrăcaţi în straie de sărbătoare, se întâlneau în faţa bisericii şi plecau să caute prin păduri şi lunci, flori de primăvară.

Dragobetele a fost întotdeauna un prilej pentru comunitate de a afla ce nunţi se mai pregătesc pentru toamnă. Tot în această zi, fetele strângeau ultimele rămăşiţe de zăpadă (numită zăpada zânelor), iar apa topită din ea era folosită pe parcursul anului pentru înfrumuseţare şi pentru diferite descântece de dragoste. În multe sate româneşti a apărut și a devenit populară zicala: "Dragobetele sărută fetele".

Se spunea că cine participa la această sărbătoare, va fi ferit de boli pe parcursul anului, mai ales de febră, şi că Dragobetele îi ajută pe gospodari să aibă un an îmbelşugat. Sărbătoarea marca, practic, începutul noului an agrar, iar în această zi se făcea curat în casă şi în ogradă, dar nu se începeau treburile grele sau cele din câmp.

O altă tradiție ar mai fi că de Dragobete, trebuie de sărutat sau, cel puțin, de atins pe cineva de sex opus. În această zi, nu trebuie să fim supărați, să avem gânduri negative, căci ele vor aduce probleme în viața sentimentală. Dacă de Dragobete, vom fi bine-dispuși, veseli și vom împărți iubire în jurul nostru, această energie pozitivă ne va urmări pe parcursul întregului an.

O altă superstiţie spune că fetele care nu se întâlneau în această zi cu un bărbat, nu aveau parte un an întreg de iubire.

În unele regiuni rurale, mai există tradiția, că de Dragobete, tinerii trebuie să bea ceai din crenguțe de vișin și să mănânce turte din semințe de cânepă pisate, ca să aibă parte de dragoste pe parcursul întregului an.

Cu părere de rău, multe din tradițiile menționate mai sus, cu timpul, s-au uitat, însă Dragobetele continuă a fi sărbătorit de mulți români, în special în localitățile rurale, unde s-au păstrat aceste obiceiuri. Aici, oamenii încă petrec Dragobetele, așa cum o făceau strămoșii noștri pe vremuri.

Dacă v-a plăcut acest articol și doriți să susțineți inițiativele și campaniile Madein.md, puteți face o donație la acest link. Sperăm că materialele publicate de noi vă inspiră și sunt informative, iar noi vom continua să lansăm noi rubrici, activități și evenimente care vor aduce folos Moldovei și oamenilor ei. Toate proiectele noastre sunt cu impact social, nu permitem plasarea publicității pe site-ul nostru, promovăm ceea ce considerăm bun și calitativ pentru consumatori și de aceea mizăm pe suportul Dvs. Împreună vom continua să susținem producătorii autohtoni.