/ Eco Madein.md view 990

Permacultura este un mod de proiectare și design a așezărilor umane și sistemelor agricole, un set de tehnici care duc la crearea unui ecosistem natural ce se autosusține. Scopul permaculturii constă în optimizarea efectului și minimizarea muncii prin crearea sistemelor stabile, productive, care să răspundă nevoilor umane și în integrarea armonioasă a mediului cu locuitorii săi. Pentru a-și atinge scopul, permacultura ia în considerare procesele ecologice ale plantelor și animalelor, ciclurile lor de hrănire, factorii climaterici și ciclurile meteorologice.

Permacultura înseamnă cultură (agricolă) permanentă, iar părintele ei este considerat agricultorul austriac Sepp Holzer. El a fost primul care a practicat permacultura, ca metodă sistematică în anii 60, apoi ideile sale au fost preluate și dezvoltate pe baze științifice de cercetătorii australieni, Bill Mollison şi David Holmgren în anii 70. Se consideră că înainte de popularea Europei, majoritatea populațiilor native au practicat anumite forme de permacultură.

În permacultură, sunt create și menținute ecosisteme umane productive, care pe de o parte oferă resursele de care avem nevoie pentru satisfacerea nevoilor proprii, dar, pe de altă parte, păstrează stabilitatea ecosistemelor naturale. Cu alte cuvinte, producem hrană, fibre, materiale de construcții, energie și alte lucruri necesare oamenilor, îmbunătățind în același timp calitatea solului, biodiversitatea, calitatea aerului, conservând apa și lăsând loc și altor ecosisteme naturale să se dezvolte și să evolueze fără intervenție umană.

Permacultura poate fi considerată un concept, o știință, o filosofie sau chiar o artă. Însă majoritatea practicienilor și teoreticienilor de permacultură, au convenit că aceasta este în primul rând un sistem de proiectare.

Unul dintre cele mai fascinante lucruri legate de permacultură este faptul că are o aplicabilitate foarte vastă. Ea nu necesită cunoştinţe şi condiţii speciale, iar principiile şi practicile sale pot fi aplicate în:
- apartamente, curţi interioare şi jardiniere de la bloc;
- case şi grădini din zonele suburbane sau extraurbane;
- gospodării şi mici exploataţii;
- spaţii comunitare;
- ferme şi moşii;
- spaţii comerciale şi industriale;
- zonele rurale şi de conservare;
- pe terenuri abandonate.

La fel ca și o casă, un ecosistem stabil și funcțional are nevoie de o fundație solidă, de aceea, designului acestor ecosisteme se bazează pe cele trei etici ale permaculturii:
-grija față de pământ;
-grija față de oameni;
-împărțirea echitabilă a resurselor și redistribuirea surplusului.

Permacultura ca formă de agricultură sustenabilă

În permacultură, aceleași suprafețe de pământ pot fi folosite permanent pentru cultivare, fără a fi nevoie de noi defrișări, procedeu care stă la baza agrosilviculturii. Pe terenurile agricole sunt reduse pe cât posibil activităţile tradiționale, precum aratul sau săpatul, fiind aduse în prim-plan noţiuni precum “mulcirea” – procedura prin care acoperi pământul cu paie sau frunze pentru a-i păstra umiditatea şi pentru a împiedica creşterea buruienilor, sau “plante companion” – care se ajută unele pe altele. Ferma, de obicei, este segmentată pe anumite zone în funcţie de atenţia de care are nevoie fiecare, astfel încât consumul de resurse să fie minim.

Cei ce practică acest domeniu folosesc în fermele lor următoarele metode:
- Crearea unui sistem agricol echilibrat cu metode naturale de combatere a dăunătorilor;
- Utilizarea materialului săditor de calitate;
- Folosirea energiei solare, energiei eoliene;
- Folosirea fertilizării ecologice a solului;
- Utilizarea metodei de proiectare și design keyline;
- Utilizarea compostului și a culturilor verzi;
- Folosirea sistemelor agroforestiere si a programelor de pășunat;
- Aplicarea managementului integrat al deșeurilor.

Plecând de la sistemul de proiectare de tip agro-ecologic, permacultura s-a dezvoltat la scară internațională. Comunitățile de tipul „permaculturii” continua să se extindă și să dezvolte idei originale, integrează o serie de idei de cultură alternativă, prin intermediul unei întregi rețele de publicații, grădini de permacultura, programe de formare și forumuri pe internet. La nivel mondial acum există câteva sute de mii de practicanți de permacultură, pe toate continentele și în 147 de tari, lucrând pe o gamă largă de proprietăți, de la loturi mici de grădină urbană, pâna la ferme de zeci de mii de hectare.

Astfel permacultura devine tot mai mult o formă de arhitectură a naturii, precum și o instituție informală a idealurilor sociale alternative. Prin ea se reduce dependența societății de sistemele industriale de producție și distribuție, care deseori sunt considerate fundamental vinovate de distrugerea sistematica a ecosistemelor planetei noastre.

Permacultura în Moldova

Constantin Furtună este pasionat de mai mulți ani de permacultură, având acasă o grădină frumoasă, unde crește o mare varietate de plante, ierburi, pomi fructiferi, arbuști de fructe de pădure, oferind spre vânzare semințe organice sau semințe din soiuri sălbatice, rădăcini de plante și flori, arbuști și pomi fructiferi crescuți din semințe nemodificate. Grădina este situată pe același teren al locuinței sale, în partea de sud a Republicii Moldova, lângă orașul Cahul, în satul Roșu.

Practică permacultura de mai mult de cinci ani, iar pentru a-și împărtăși experiența în domeniu, oferă video lectii in care povestește ceea ce a invățat din propria experiență, aplicând regulile naturii și a permaculturei.

Ion Platon este un alt tânăr care a fost inspirat de cartea lui Zepp Holtzer “Permacultura”. A luat în folosință de la părinții săi un teren de 6 ari, unde a sădit 46 de plante naturale: varză, salată, roșii, ardei, castraveți, rucola, spanac, in alb, in brun, pătrunjel, mărar, leuștean, hrean, ceapă, usturoi, porumb, floarea-soarelui, vreo 6 specii de fasole, bostani, harbuji, zămoși, etc. Semințele le-a luat de la prietenul său Constantin Furtuna. Ion Platon este și adeptul regimului raw vegan. El nu consumă nimic din ceea ce a fost preparat termic sau sacrificat. Nu consumă produse de origine animală, iar toate fructele și legumele sunt mâncate în stare crudă.

Brandul Grădina Moldovei a fost fondat în anul 2015 și se adresează tuturor, de la mic la mare, punând la dispoziția lor experiența adunată din mai multe țări în domeniul grădinăritului biologic prin diverse metode (permacultura, rotația culturilor, alelopatia sau combinația judicioasă între plante, îngrășămintele verzi, biodinamica, etc.) respectuoase față de mediu și față de consumator.

Vasile Niculiță este un tânăr agricultor, care a revenit din străinătate ca să-și realizeze visul acasă. Muncește pământul cu dăruire și pasiune, adoră viața la sat și este preocupat de sănătatea planetei, fapt pentru care a început să se ocupe cu permacultura pentru că își dorea ca familia sa să consume produse sănătoase. A început să cultive roșii și alte legume pe cinci metri pătrați, apoi s-a extins la 500 de ari, pe care acum crește mai multe varietăți de fructe și legume. Vasile Niculiță ne spune: “Pentru a practica permacultură, trebuie să iubești natura, să iubești tot ce ne înconjoară și să-i iubești pe apropiații tăi. De aceea pentru a crea un sistem agricol bazat pe permacultură, în primul rând trebuie să avem grijă de sol. Dacă îl păstrăm sănătos, echilibrat, cu toate micoorganismele și vietățile care sunt în el, se poate obține o roadă calitativă, gustoasă și sănătoasă”.

sursa foto: permaculturamoldova.blogspot.com